joi. oct. 22nd, 2020

JURNALUL.INFO

Ştiri online de ultimă oră

Mihai Morar: „În ţara lor, înmormântarea unui interlop este „concertul” cu cel mai numeros public în 2020.”

Foto: Facebook Mihai Morar


Mihai Morar, realizatorul mai multor emisiuni Radio şi TV, a scris un editorial pentru publicaţia gândul.ro în care analizează evenimentele din România ultimelor zile unde uciderea interlopului Emi Pian a fost mediatizată excesiv şi MAI a folosit resurse umane şi financiare uriaşe pentru a asigura protecţia clanurilor.

În țara mea, asasinarea unui interlop de către un alt interlop ar fi fost doar o știre. În țara lor, e prima știre, breaking news, serial TV.

În țara mea, înmormântarea unui interlop ar fi însemnat o slujbă creștinească, o rânduială de care are parte orice mirean. În țara lor, e priveghi televizat, e convoi funerar format din Poliție și Jandarmerie, e concertul cu cel mai mare public organizat în România în 2020.

În țara mea, ministrul de Interne le-ar fi transmis cu fermitate clanurilor interlope ”Punem mâna pe voi!”. În țara lor, ministrul de Interne, această pictură naivă a luptei antimafie, o ia ușor cu Pian pe scări și le spune cu delicatețe cămătarilor, proxeneților, criminalilor, traficanților: ”Suntem cu ochii pe voi!” Dar țara mea are nevoie de brațul legii, nu de priviri gingașe îndreptate spre clanuri borfașe.

„Je ne suis pas Emi Pian!”

Je ne suis pas Emi Pian! Sau, pe românește: ”Eu nu am crescut cu Pian în casă!” Nu, eu nu vreau să știu dacă șeful Duduienilor a fost un om bun sau rău, nu mă interesează să-l văd plâns de familie, jelit ca un Rege de supuși, canonizat de soborul maneliștilor, nu vreau să îl văd escortat de polițiști, nu e treaba mea să îi judec viața și opera, iar compasiunea mea pentru pierderea unei vieți umane e deja un cuvânt prea mare pentru un individ – emblemă a unei lumi în care compasiunea e o slăbiciune, nu o virtute.

Eu vreau să trăiesc liber, demn și sigur într-o țară față de care îmi îndeplinesc obligațiile de cetățean. Clanurile interlope nu fac parte din nicio bază a organizării societății în care trăiesc. Nici preamărirea lor publică, nici fetișizarea capilor di tutti capi, nici protejarea lor de către stat. Iar omuciderea duduianului, transformat din caz în cauză falsă a unui popor, îmi amenință mie, cetățeanului român, libertatea, îmi jignește demnitatea și îmi primejduiește siguranța. Dreptul meu de a trăi în țara mea devine compromisul de a trăi în țara lor. Je ne suis pas Emi Pian!

Autoritățile sunt „cu ochii pe ei”. Noi suntem cu ochii pe televizor.

Binele va câștiga lupta cu Răul atunci când forțele Binelui vor fi la fel de bine organizate precum Mafia. În ultima săptămână, din tot spectacolul public al festivalului îngropăciunii cu proțap am văzut că singurii perfect organizați, peste lege, peste morală, peste pandemie, sunt Rău-făcătorii. Din păcate, din acest spectacol trist lipsesc Bine-făcătorii. Pentru că aceia care ar trebui să ne fie Bine-făcători s-au mulțumit să fie doar privitori.

”Suntem în zonă pentru supraveghere și monitorizare” spunea un reprezentant al Poliției zilele trecute, transmițând în direct de la înmormântarea regală. ”Suntem cu ochii pe voi!”, gingășia ministrului de Interne, înseamnă, de fapt, că autoritățile au închis deja ochii, cum i-au închis preț de câteva decenii de când aceste clanuri împart dreptatea după legea lor.

Procurorul italian Francesco Saverio Borelli, cel care a condus în anii 90 investigația ”Cu mâinile curate”, cea mai mare operațiune antimafie, care a răsturnat întreaga clasă politică, spunea atunci într-un interviu: ”Suntem cu toții vinovați. Noi toți am închis ochii când trebuia să îî avem larg deschiși!”

Autoritățile sunt ”cu ochii pe ei”. Noi suntem cu ochii pe televizor. De fapt, și unii, și alții, am închis ochii demult. Și, în tot timpul ăsta, ”pe neve”, țara mea a devenit țara lor.