Eu l-am creat alături de 99,99% din mapamond. Deşi 99% din cei care l-au creat nu recunosc asta, eu vin şi o fac. Da, recunosc umilă, cu mâna pe inimă. Da, l-am creat zi de zi când îmi doream mai mult timp să stau cu mine, crezând că statul cu mine necesită condiţii speciale. Iar Universul mi-a împlinit dorinţa, aşa cum, de altfel, împlineşte toate dorinţele.
Alături de mine au fost şi celelalte miliarde de oameni care-şi spuneau că:
– aş sta acasă să nu fac nimic şi să-mi vină banii;
– aş vrea să-mi ajungă timpul să citesc o carte;
– vreau să stau mai mult timp cu copiii mei;
– vreau să mor, m-am săturat de viaţa asta;
– aş vrea să dorm până târziu, să nu mai trebuiască să mă trezesc la ore fixe;
– aş vrea să stau în linişte în pat şi să nu îmi mai bată la uşă atâţia.
– nu am încredere în oameni, nu am încredere în instituţii;
– e prea multă poluare, ar trebui să nu mai zboare avioanele, maşinile să mai stea prin garaje…
– îmi doresc ca soţul meu/soţia mea să stea mai mult pe-acasă;
Exemplele continuă.
Am creat inconştient, fără să-mi dau seama că Universul nu se joacă. El împlineşte dorinţele tuturor, fără excepţie.
De-am avea curajul să recunoaştem că Universul/Dumnezeu ne-a ascultat rugile astea, am putea crea cu toţii reversul.
De-am deveni mai conştienţi de noi înşine, nu ne-am mai lăsa furaţi de gânduri şi emoţii distructive.
Opriţi-vă o clipă în loc, inspiraţi adânc şi întrebaţi-vă: am vreun amestec în toată tărăşenia asta? Şi-o să vină răspunsul din adâncurile fiinţei voastre.
Şi cam atât.
Atât am avut a spune.
Restul e conştentizare.
Admin
Si in rai omul a pacatuit pentru ca s-a lasat hipnotizat ca unii acum ! Trezirea !