„Incluziunea este cel mai rău lucru care s-a întâmplat educației.” Dezbaterea care a aprins internetul

Politicile de „incluziune totală” din școli, menite să aducă echitate, riscă să provoace exact opusul: haos, epuizare și abandon educațional mascat. Mii de profesori din SUA, Canada și Europa scriu pe forumuri de specialitate că modelul actual, care pune în aceeași clasă copii cu nevoi și niveluri cognitive complet diferite, „a distrus meseria de profesor”. În spatele idealului moral al „echității”, mulți văd un paravan pentru austeritate: „Au ascuns tăierile de buget sub pretextul incluziunii.”

„Educația incluzivă a fost gândită ca o formă de reparație socială și morală. Ideea de a oferi șanse egale tuturor copiilor, indiferent de particularitățile lor cognitive, emoționale sau sociale, rămâne un ideal nobil. Problema nu este principiul, ci aplicarea lui”, declară pentru „Adevărul”, Oana Ispas, cadru didactic universitar la Universitatea Româno-Americană și cercetător…