Disciplinele opționale au o istorie de aproape trei decenii în România, fiind introduse pentru a permite școlilor să răspundă mai bine intereselor și aptitudinilor copiilor. Cât de mult reușesc rămâne discutabil.
Cei mai mulți elevi au în continuare puține opțiuni în privința opționalelor Foto: Adevărul/Cosmin Zamfirache
<text x=’50%’ y=’15’ fill=”%2313b8eb” font-size=”12″ text-anchor=”middle” opacity=’0.3′>publicitate</text></svg>”); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>
Opționalele școlare au apărut în urma reorganizării planului-cadru în jurul a două componente majore: curriculum obligatoriu (sau trunchiul comun) și curriculum la decizia școlii (CDȘ). Metodologia a introdus disciplinele opționale la gimnaziu începând cu anul școlar 1998-1999, iar la liceu din anul școlar următor. S-a sperat că CDȘ va aduce mai mult decât simpla adăugare a unei ore, dorindu-se adaptarea școlii la interesele și aptitudinile…

Mai multe ştiri
România, țara în care succesul la școală depinde prea mult de părinți. De ce a devenit asta o problemă
De ce elevii sunt îndemnați să se îmbrace în negru luni, la școală: „Educația nu se repară la croitorie”
Când limba devine instrument de integrare: cursurile de limba română pentru străini, de la Lingua Transcript